În cazul meu, pentru superbele amintiri.

2 Mai e locul unde retrăiesc clipe magice din trecut. Clipe definitiv îngropate în viața reală. Într-un fel, păcălesc cumva soarta readucând la viață parcă ilegal acele senzații ale tinereții explozive.

Pentru atmosfera de sat de vacanță, pentru cafeaua lipăită pe plajă, în liniștea răsăritului sau ultima țigară a zilei, în nisipul umed de la căderea întunericului.

Pentru spiritul hipiot, ultimii jeansi evazați și bandanele aproape dispărute din 2 Mai.

Pentru tochitura și plăcintele dobrogene, pentru icre și sarailii. Pentru aerul boem și parfum de alge de la Pescărie. Chiar și pentru dușul „la butoi”.

Și în speranța că satul se va elibera de cei care nu-i înțeleg nici spiritul, nici semnificația și încearcă să transforme locul într-o nouă Eforie sau, și mai rău, o Mamaie mai prăfuită.