Cel mai frumos loc e acolo unde te simți bine. Așa cum cei mai frumoși oameni sunt cei care-ți sunt dragi.

Eu iubesc 2 Mai. Pentru amintiri, senzația de libertate și apropierea de esențe. Pentru malul cu alge și mirosul ei inconfundabil. Pentru răsăriturile tăcute și apusurile zgomotoase.

Mi-e dor mereu de 2 Mai. Pentru că în mintea mea încă pare o enclavă de liniște și armonie într-o lume urâtă, nebună și rea.

Azi, nici 2 Mai și nici Vama nu mai sunt sate liniștite și bucolice de pescari. S-au transformat în semi-stațiuni cu multe locuri de cazare, aglomerație de mașini și atmosferă zgomotoasă și eclectică.

Casele tradiționale, scunde și cu olane, vopsite în verde sau albastru, cu pridvor românesc încărcat de flori și grădina cu boltă aromată de viță au dispărut treptat. În locul lor s-au ridicat înalte clădiri diforme de beton, înghesuite și lipsite de personalitate.

Turismul de curte, care a ridicat 2 Mai la nivel de oază de vacanță și cultură, e aproape dispărut. Azi ne cazăm la pensiuni și hoteluri cu gresie și faianță, aer condiționat și televizor. Cândva, televizorul turistului era cartea citită pe plajă și scufundarea în natură.