Nu mi-am dorit niciodată să ajung prin Frankfurt tocmai din cauza zgârie norilor emblematici pentru oraș.

Am fost însă nevoită să setez recent ca destinație de călătorie Frankfurt am Maine. Surprinzător, orașul mi s-a părut primitor și aerisit, în ciuda mastodonților hi-tech. Pretutindeni oameni relaxați, bucurându-se intens de o zi perfectă de august pe la terase, în parcuri sau pe malurile Main-ului.

Orașul e chintesența conviețuirii vechiului cu noul, a tradiționalului german cu cosmopolitismul în vogă azi. Arhitectura e mărturia unei simbioze bizare între două lumi incerte: un trecut ce se destramă și un viitor parcă prea impetuos, prea grăbit să ne anuleze apartenența, rutina, tradițiile și emoțiile.

Frankfurt pare un tărâm al emigranților de pe alte continente. În ciuda părului vopsit în cele mai creative nuanțe de blond sau a hainelor occidentale, originea se trădează fără tăgada. Adaptați sau nu la civilizația germană, toți sunt în Frankfurt acasă.

În weekend centrul orașului e aglomerat cu turiști, cu localnici imigranți ieșiți în grup la plimbare și cu nemți solitari preocupați de sport: ciclism, yoga în parc, jogging sau yachting pe Main.

Oriunde pe traseul tău turistic vei vedea terase, restaurante, cofetării sau brutării într-o atmosferă de vacanță ce pare perpetuă. Pe străzi se amestecă arome de mâncăruri din toate colțurile lumii care-ți siluiesc simțurile. E momentul în care setea de o bere gulerată sau un cidru acru te mistuie.

Fă-ți un pustiu de bine și ospătează-te! Nu te teme nici de prețuri prohibitive și nici de gusturi dezamăgite.

M-am plimbat pe străzi fără țintă ore în șir. Apoi m-am delectat cu atmosfera orașului din confortul unui fotoliu la o terasă din piața Romerberg.

M-am extaziat în lăcașurile de cult și am evitat fără succes sufocanta zonă de shopping.

M-aș întoarce cu bucurie în Frankfurt pentru atmosfera de vacanță, mâncarea savuroasă și romantismul unei croaziere pe Main. Și m-aș ține departe de aglomerația din zona comercială sau umbra neprietenoasă a zgârie-norilor.