Orasul ăsta nu m-a interesat niciodată și nu l-am notat pe vreo listă de dorințe turistice. Am ajuns la Zurich întâmplător – era pe ruta noastră spre Italia, așa că am profitat de coincidență și l-am vizitat.
Un oraș occidental, elvețian – normal că e pitoresc și civilizat, plin de verdeață și facilități turistice. L-am străbătut la pas pe cât posibil în câteva ore, l-am studiat și l-am fotografiat. Mi-a plăcut foarte tare, dar nu m-a făcut să simt că aș putea trăi acolo. Un fel de frumusețe rece și oficială.
Zurich este un oraș foarte mare ca întindere și dacă vrei să-l vizitezi pe îndelete ai nevoie de câteva zile. Este capitala cantonului cu același nume și cel mai mare oraș al Elveției. Zurich este străbătut de râul Limmat, pe malurile căruia s-a dezvoltat orașul vechi.
Lindenhof, o zonă verde situată pe o culme deasupra Limmat-ului, este considerat punctul originar al orașului. Îl găsești ușor, pentru că e în centrul istoric și aproape de gara principală. Merită să urci la Lindenhof, pentru că de acolo ai o panoramă superbă și vei face fotografii de profesionist.
Centrul istoric, numit Niederdorf, este o aglomerare pitorească de străzi înguste și pietruite pe care se aliniază mici magazine, restaurante cochete și case colorate, cu arcade și felinare.
Bahnhofstrasse – Strada Gării – este o arteră lungă și animată, cu buticuri fel de fel, magazine universale și magazine de ceasuri. Tot aici se află și Paradeplatz – centrul bancar al Elveției.
Între o fotografie și-o cafea, dacă mai ai timp, fă-ți drum către Grossmünster – o biserică protestantă în stil romanic, fondată, potrivit legendei, de Carol cel Mare, regele francilor și întemeietorul Imperiului Carolingian.
Wagner, Einstein, Lenin, Thomas Mann sau James Joyce sunt câteva dintre personalitățile care, de-a lungul timpului, au locuit la Zurich.
Din lipsă de timp n-am văzut niciuna dintre casele memoriale, dar poate le vei vedea tu și îmi vei trimite și mie un comentariu cu cîteva impresii despre ele.
Amintiri din Vacanta 