În linii mari, să faci cam ce faci în concediu: să te relaxezi,să te distrezi, să mănânci bine și să te întorci sănătos și cu amintiri frumoase.
Sfârșit de august, început de septembrie. După un an cu zile și nopți scurse mecanic și anost, am reușit un concediu. Brusc, fără mari pregătiri, totul stabilit pe ultima sută de metri: asigurări, verificări de acte, bagaje, cumpărături etc.
Am ales Thassos pe considerentul că este aproape și costul ok. Auzisem poveștile unor amici despre această destinație. Unii erau încântați de atmosfera patriarhală și relaxantă a insulei, alții o blamau, considerând-o cam anostă.
Am făcut o documentare online, am citit bloguri și forumuri, am văzut o mulțime de fotografii și m-am decis: Thassos. În definitiv îmi doream un loc în care să zac în soare și apă – un loc în care să uit de stres, bani și antipaticele probleme „urgente”.
După un accomodation search, am ales hotelul Esperides din apropiere de Limenas: trei stele, mic-dejun inclus, cameră elegantă cu vedere la mare, plajă privată. Un pachet de 7 nopți pentru 3 persoane – 420 E. Am facut rezervare, am achitat un avans prin transfer bancar și ne-am asigurat câteva zile de libertate.
Prima surpriză „wow” a fost traversarea cu ferry, de la Kavala la Skala Prinos: peisaj magnific, liniștea mării, atmosferă de vacanță, pescăruși îndrăzneți care înhățau din zbor biscuiți întinși peste bord de călători, ape clare și țărmuri încărcate de istorie.
Insula Thassos e mică și intimă. Oferă mare și munte, bucătărie delicioasă și gazde primitoare. Nu sunt exagerat de afabili și nici vorbă-lungă precum turcii, dar își respectă clienții.
Cazarea la Esperides a fost o surpriză frumoasă. Camera arăta exact ca în fotografiile de pe site-ul lor: www.esperides-thassos.com. Nu este o locație de lux, ci una decentă. Referitor la hotel, am remarcat că unii români s-au plâns pe diverse site-uri despre micul-dejun nu foarte consistent, albinele ce roiau pe terasă sau plaja privată ce era destul de mică.
Este adevarat: dimineața, optiunile culinare au fost limitate și plictisitoare prin repetiție, dar mâncarea a fost gustoasă; albinele sunt pretutindeni pe insulă și nu sunt mai enervante decât țânțarii sau muștele din România; plaja era mică, dar compensa prin intimitate și dotare cu sezlonguri și apă puțin adâncă.
Hotelul are piscină, dar nu m-a interesat pentru că nu sunt genul care merge la mare ca să-și petreacă timpul la piscină.
Seara, in zona era liniste deplina, o atmosfera ideala pentru plimbari, somn sau meditatie.
Ziua zaceam precum o foca pe plaja sau ma balaceam in apa. Dupa-amiaza adormeam privind in zare ferry-urile care strabateau valurile. Seara mergeam la taverne, de regula in Limenas, capitala insulei, un orasel turistic foarte animat, cu zeci de magazine, port, ambarcatiuni, ruine antice si mai ales taverne.
Acestea ar merita un capitol aparte in orice jurnal de calatorie sau gastronomic.
Inainte de experienta mea in Thassos n-aveam habar ce inseamna o „taverna”, desi contactul cu Grecia era mai vechi.
La inceput m-a atras „poezia” din acest cuvant, apoi m-au incitat posturile de pe diverse site-uri: recomandari de locatii sau feluri de mancare ce pareau, din descrieri sau poze, absolut savuroase.
Asa am ajuns in Thassos decisa sa incerc taverna Irene din Potos si lamb chops-urile de pe insula.
Irene a fost o dezamagire: mancarea ok, dar nimic deosebit, adica nu genul ala de experienta culinara despre care sa povestesti mult si sa recomanzi fara rezerve. La fel, locul mi s-a parut atat de aglomerat incat am avut senzatia ca sunt la aceeasi masa si conversatie cu alte zeci de turisti necunoscuti.
In genere, toata statiunea e sufocanta prin aglomeratie obositoare de corpuri si voci. Cam atat despre experienta in Potos, una dintre cele mai promovate statiuni de pe insula si care mie mi-a displacut.
Nici Limenaria, alta statiune din sud, nu m-a impresionat, dar marturisesc ca am vazut-o ca la Discovery, adica din masina. N-am oprit pentru ca mi s-a parut banala.
Intr-o zi am vizitat Panagia, un sat de munte usor accesibil, ce figura drept „must” pe lista mea de interese. Sat patriarhal tipic grecesc, cu strazi inguste, case albe cu garduri si balcoane din fier forjat, multe vase de flori sau gradini in miniatura. O incantare!
In Panagia nu trebuie ratate cofetaria din centru, restaurantul din intersectie si nici magazinele de suveniruri, unde printre kitsch-uri inocente se pot descoperi si obiecte dragute. Eu am cumparat cateva tablouri cu peisaje marine si statuete cu zeitati antice.
O alta bucurie pe insula a fost vizita la Teologos, un sat de munte uitat de vreme si vremuri, cu strazi foarte inguste, case asezate la drum si lipite unele de altele. Aici, mersul cu masina ni s-a parut periculos, dar si inedit.
Limenas – orasul in care ne-am petrecut serile, este prietenos si cuprins de o tipica atmosfera de vacanta, cu strazi pline de farmec, turisti din toate colturile lumii si multe taverne. Un adevarat taram al relaxarii, un romantic port la Egee.
Situl arheologic este captivant si destul de mare, desi nu i se atribuie maretia vestigiilor din cetatile celebre ale antichitatii. Pentru iubitorii de istorie si intrebari meditative ruinele din Thassos sunt emotionante si provocatoare.
Pentru mine, Thassos este o destinatie de vara ideala pentru oameni obisnuiti, cu buget decent, si care prefera relaxarea, noi experiente culinare si culturale – totul intr-un cadru natural incantator.
Amintiri din Vacanta 